Hello from the other side

LEATHER JACKET (1) LEATHER JACKET (2) LEATHER JACKET (3) LEATHER JACKET (4) LEATHER JACKET (5)

Vine un moment in viata cand de cele mai multe ori cuvintele sunt de prisos. Linistea devine apasatoare, sentimentul de neputinta te invaluie, iti vine sa urli insa simti doar un nod in gat. Mi-ar placea sa cred  ca sunt 100 % rezultatul alegerilor mele, insa in adancul sufletului stiu adevarul. Totul se intampla dintr-un motiv anume si  indiferent  care ar fi acela, important este sa vezi  dincolo de haos, de pacla de tristete. Sa invatam marea lectie pe care ne-o da viata.

Acum doi ani pe vremea asta am petrecut-o pe ultimul sau drum pe draga noastra Diana Sorescu. Un suflet bland  dar si  o fire pragmatica, Diana ne-a lasat mostenire o gramada de invataturi pe care obisnuia sa le insire pe blogul sau Diana cu Vanilie . Mi-am permis sa citez  si sa duc mai departe spusele sale,  intr-un gand bun.

 

“Viaţa e o lecţie. Tu ce ai învăţat până acum?

Viaţa noastră pe Pământ (sunt convinsă că există şi o alta, în Veşnicie) este o lecţie. A big, fat lesson. La început înveţi să respiri, atunci când ieşi din uterul mamei şi răcneşti din toţi rărunchii, apoi să mănânci singur, să mergi în două picioruşe, să scrii, să citeşti. Chestiile elementare, simple, de bază. Apoi, cu cât înaintezi în vârstă, viaţa îţi serveşte lecţii mai puţin subtile şi, deseori, mai puţin plăcute. Înveţi să te ridici ca apoi să cazi, înveţi care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste, ţi se predă lecţia succesului, dar şi a eşecului, înveţi că oamenii-s buni, dar pot fi şi ai naibii de răi, înveţi să fii şmecher ca să te poţi integra, înveţi că dragostea e pentru totdeauna, dar ţine 3 ani, că prietenii sunt şi nu sunt, că ridurile apar, înveţi că ţi-ai irosit tinereţea pentru bani iar acum nu ai cui să-i spui „Bună seara”, că sănătatea se pierde uşor şi se recâştigă greu, înveţi că un Visa poate cumpăra pantofi şi croaziere, dar nu şi inimi.

 

Înveţi că în viaţa asta te poţi baza întotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea puţine ori pe alţii. Înveţi să nu mai crezi  în „Voi veni mâine cu siguranţă” şi nici în promisiuni. Înveţi că „Te iubesc” e de tinichea când e prea uşor spus, de nepreţuit când e şoptit după ani.
Înveţi că eşti un mozaic compus din alegerile şi faptele tale, că eşti sculptorul propriei tale fiinţe. Înveţi că oamenii care vorbesc mult fac puţin, şi că nu întotdeauna cuvintele lor au substanţă. Înveţi că dorul de bunici e nestins, că ai fost binecuvântat dacă ai părinţi buni, care se roagă pentru tine şi care ţi-au oferit o copilărie cu vată pe băţ şi dulceaţă de caise, nu cu vânătăi. Înveţi că fericirea e relativă, şi că nu trebuie să o aştepţi de la oameni.
 

 Viaţa îţi arată că eşti mai fericit când ţii de mână un copil, decât o toartă de Hermes. Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât săracii, că oamenii care râd tare şi zgomotos fac asta ca să mascheze nişte suflete care plâng, înveţi că văzul, auzul, mirosul, respiratul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic.

Înveţi că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are prostul obicei să facă surprize: unori de vis, alteori de coşmar. Înveţi să apreciezi ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că un Vertu nu valorează nimic pe holul de la Oncologie.
 
Înveţi că-n viaţă trebuie să ai răbdare, şi că satisfacţiile vin atunci când munceşti mult. Înveţi că tinereţea e imprudentă şi dragostea de la 20 de ani e frugală, că iubirea e ca vinul, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai preţioasă şi mai intensă. Înveţi că imposibilul e atât de posibil, şi că orice vis prinde contur dacă nu uiţi să crezi.
 
 Înveţi că iubirea adevărată nu se măsoară în partidele de sex nebun, ci în serile când adormi zâmbind în braţele celuilalt, istovit după o zi de rahat. Înveţi că gânguritul unui copil este cea mai dulce melodie. Înveţi că dacă un om nu te iubeşte cum vrei tu, asta nu însemnă că nu te iubeşte.

Înveţi că depresia se tratează cu spovedanie şi „Tatăl Nostru”, nu cu Xanax şi psiholog. Înveţi că e bine să economiseşti pentru zile negre în zilele albe, şi că oamenii te vor dezamăgi mereu, datoria ta fiind să înveţi să-i ierţi. Şi să fii tolerant.  Înveţi că dovada supremă de iubire e să te bucuri când omul iubit este fericit lângă altcineva şi că, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde plăcut. Cu nişte flori galbene.

 
 
Înveţi, că oricât ai învăţa, încă n-ai învăţat nimic… “

LEATHER JACKET (6)LEATHER JACKET (7)

Guess leather jacket via Unicbrands / Zara jeans ,top, belt / Bershka shoes / NewLook bag

 

There comes a moment in life when most of the times words are not enough. Silence becomes overwhelming, the feeling of helplessness surrounds you, you want to scream, but you just feel a lump in your throat. I would like to believe that I’m 100% the result of my choices, but deep down in my soul I know the truth. Everything happens for a reason and whatever that reason may be, it’s important to see beyond the chaos, the mist, the sadness. To learn the big lesson that life gives us.

Two years ago we accompanied our beloved Diana Sorescu in her last journey. A kind soul, as well as a pragmatic person, Diana left us a lot of teachings that she used to write on her blog, Diana cu Vanilie. I took the liberty of carrying on her words, in a good thought.

“Life is a lesson. What did you learn so far?

Our life on Earth (I’m sure there is another one in Eternity) is a lesson. A big, fat lesson. In the beginning you learn to breathe, when you get out of your mother’s womb and scream your lungs out, then you learn to eat by yourself, to walk, to write, to read. Elementary, simple, basic things. Then, as you get older, life gives you less subtle and often less pleasant lessons. You learn to rise so that you fall again, you learn the taste of defeat, of a broken heart, you learn the lesson of both success and failure, you learn that people are good, but they can also be really bad, you learn to be slick so you can integrate, you learn that love is forever, but only lasts 3 years, that friends are there but also aren’t, that wrinkles appear, that you wasted your youth for money and now you have no one to say “Good evening” to, that health can be easily lost and hard to recover, you learn that a Visa card can buy shoes and cruises, but not hearts.

You learn that in this life you can always count on God. Sometimes on yourself. Very few times on others. You learn to stop believing in “I will definitely come tomorrow” and believing in promises. You learn that “I love you” is worthless when it’s said too easily, and priceless when whispered after some years.

You learn that you are a mosaic made up of your choices and actions, that you are the sculptor of your own being. You learn that people who talk much are doing little, and that their words don’t always have substance. You learn that the longing for your grandparents is inextinguishable, that you are blessed if you have good parents, who pray for you and offered you a childhood with cotton candy and apricot jam instead of bruises. You learn that happiness is relative and that you don’t have to expect it from other people.

Life shows you that you are happier when holding a child’s hand, rather than the handle of a Hermes bag. You learn that rich people have more problems than the poor, that people who laugh loudly are doing it because they want to hide their crying souls, you learn that seeing, hearing, smelling, breathing and everything that seems trivial are actually wonderful gifts for which we should give thanks every day.

You learn that nothing is forever and that life has the bad habit of surprising us: sometimes with dreams, other times with nightmares. You learn to appreciate what you have and understand that a Vertu is worthless when you are in the waiting room of the Oncology section.

You learn that in life you have to be patient, and that satisfactions come when you work hard. You learn that youth is reckless and love in your 20s is frugal, that love is like wine, the later it comes, the more precious and intense it is. You learn that the impossible is actually possible and that every dream can be shaped if you don’t forget to believe.

You learn that true love is not measured in the amount of crazy sex you have, but the amount of nights you fall asleep smiling in your loved one’s arms, tired after a shitty day. You learn that a child’s cooing is the sweetest melody. You learn that if a person doesn’t love you the way you want to, it doesn’t mean that person doesn’t love you at all.

You learn that depression can be treated with confession and “Our Father who art in heaven”, not Xanax and a psychologist. You learn that it’s good to save for rainy days and that people will always disappoint you, and your duty is to learn how to forgive them. And to be tolerant. You learn that the supreme proof of love is to be happy when you see the person you love being happy with someone else, and that sometimes, just sometimes, people can surprise you in a good way. With some yellow flowers.

You learn that, no matter how much you learn, you still haven’t learned anything.

 

 

Written by

Funny and stylish.

8 Comments

LEAVE A COMMENT

Code *